Newsletter
Aboneaza-te la newsletterul nostru si primesti un voucher de 30 Euro pentru a-ti ura bun venit in comunitatea Anyoli.
Impartim emotii pentru fiecare suflet.
Bun venit! Daca ai ajuns aici, avem ceva in comun: apreciem lucrurile bine facute si emotiile in stare pura.
Credinta si protectie - colectia Dio

Doua lucruri de care avem nevoie azi. Bine, la drept vorbind, am avut nevoie intotdeauna, doar ca, la rastimpuri am mai uitat.

Pentru ca, nu-i asa, totul incepe cu ...credinta, nadejdea si dragostea.

Piatra de temelie pentru Anyoli a fost credinta. Iar noi am sublimat-o in colectia Dio.

Tocmai din acest punct de vedere, povestea noastra de astazi este despre colectia Dio. 

Totul a pornit de la fondatoarea Nadia Visan, iata ce declara pentru A-List Magazine: 

​​Am pus o parte din mine in fiecare dintre bijuteriile Anyoli. Cu toate acestea, ma simt cu adevarat atrasa de lantisorul ce are crucea reinterpretata, ce pare a fi si un trifoi cu patru foi. Acesta este simbolul recunostintei mele fata de Divinitate pentru tot ce mi-a oferit si pentru fiecare moment in care a fost neconditionat alaturi de mine. Tocmai de aceea, va ofer o recomandare profund personala si anume: in bijuteriile din colectia Dio, puteti incarca Biblia, astfel incat sa va simtiti mult mai aproape de Divinitate si protejati. 

 

Stim ca poate nu e cool sau suficient de comercial, insa ne dorim sa marcam aceasta credinta profunda in cele cateva randuri de aici, cu scopul de a va face sa va amintiti, la rastimpuri, de colectia Dio. Pentru ca, nu-i asa, nimic nu e mai puternic decat credinta si speranta ca exista ceva, o forta indefinita si infinit mai mare decat noi care ne ghideaza, ne protejeaza, ne ajuta, ne sustine. Cum si cand se manifesta aceasta credinta in viata fiecaruie dintre dvs. e dificil de spus, insa stim ca datoria brandului Anyoli e sa ia formele moderne si sa le incarce cu profunzime si fond. De aceea, mentiunea de mai sus a Bibliei, a rugaciunilor, a formulelor de protectie in care, probabil, noi toti ne refugiem la un moment dat. Cumva e nevoie, in lume, de noi formule de manifestare care sa ne aminteasca de credinta, de ancorele energetice pe care omenirea le-a avut de mii de ani. Antichitatea ne-a dat icoane, cum ar fi daca lumea moderna, smart si tehnologizata, isi recreaza propriile ei formule de credinta? 

Cum ar fi daca intr-o cruce reinterpretata, urcam, pentru puiul nostru drag, povestile primului brad de Craciun? Le stiti? Sunt marcate de un spirit crestin adanc, dar acest aspect nu le face nici desuete, nici inghetate in alte vremuri. Actuale, perfecte pentru bijuteriile noastre: credinta cu stocare inteligenta. 

Le lasam aici, pe post de incheiere, cu o intrebare deschisa - ce zici, cum te-ai simti sa le auzi la rastimpuri, sa stii ca porti cu tine modestia si forta bradului, speranta si creșterea sa nestingherita catre inaltimi?

Insusi Domnul Iisus, in drumetiile Sale alaturi de Sfantul Petru, ar fi trecut printr-o padure, si in timp ce mergeau s-a pornit o mare furtuna. Acesta a cautat un loc unde sa se ascunda si singurul copac care si-a oferit protectia a fost bradul, acesta neavand fructe de protejat. Se spune ca bradul si-ar fi cerut iertare de la Mantuitor ca are tepi si ca l-ar putea rani. Astfel, Domnul Iisus a binecuvantat pomul sa nu-si piarda verdeata frunzelor niciodata, tepii sai sa capete un parfum deosebit si proprietati vindecatoare si in mijloc de iarna, atunci cand toti copacii sunt goi de frunze si fructe, bradul sa fie impodobit cu roadele altor pomi fructiferi. Iisus Hristos a adaugat la sfarsit: "Atunci cand te vor impodobi sa se gandeasca la mine, pentru ca tu esti pomul cel mai drag mie".

O alta legenda, incarcata de emotie spune ca in preajma iernii, o mica pasare nu a mai putut sa plece spre tarile calde, intrucat avea o aripa rupta. Tremurand de frig, pasarea a incercat sa se adaposteasca in frunzisul unui stejar si a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teama ca le va manca fructele. Disperata, aceasta s-a culcat in zapada, asteptand sa moara. Deodata a auzit chemarea unui brad, care ii promitea ocrotire. Astfel, pasarea a fost salvata. Dar, in seara de Craciun, un vant teribil a suflat cu putere peste padure si toti copacii si-au pierdut frunzele, in afara de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a rasplatit pentru gestul de bunavointa si i-a pastrat frunzisul verde, oricat de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.

O legenda din nordul Europei, povesteste ca, odata, in vremi foarte indepartate, au pornit la drum lung trei virtuti surori (Speranta, Iubirea si Credinta), cautand copacul care sa le reprezinte: inalt ca Speranta, mare ca Iubirea si trainic precum Credinta. Dupa indelungi cautari, surorile calatoare au gasit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfant impodobit de Craciun.

De aceea, nu intamplator bradul este considerat un arbore sfant pentru ca varful sau se indreapta spre inaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale raman permanent verzi, amintind de viata vesnica.