Dorul doare pana la daruri-vii

Data: 02/11/2021 | Timp de citire: 5 minute | Vizualizari: 11331

In premiera, in Romania, un studiu facut de o echipa medicala ne avertizeaza ca dorul a devenit pentru multi o afectiune care ii impiedica sa se bucure cu adevarat de viata. Si, ca toate bolile, ar avea nevoie de tratament. Primii vizati sunt cei care traiesc departe de tara si de familie sau oamenii singuri.

Asa incepe o stire de la principalul Jurnalul de Stiri al zilei, de la ProTv. Si, desi poate nu ne-am compara in unelte de analiza cu expertii care au realizat acest comportament despre care se spune ca doar in limba romana are echivalent lingvistic, ne incumetam sa intrebam - de cate ori, pana acum, v-a incercat acea stare indefinita, dulce-amara, de melancolie si de dorinta, o senzatie puternic melancolica si nostalgica dupa ceva “ce a fost” sau cineva “care e departe”?

Din punct de vedere psihologic, dorul este un sentiment universal. Orice om care s-a atasat de cineva traieste dorul. Romanii sunt insa singurii care au un cuvant specific pentru a denumi acest amalgam de trairi.  Oamenii pot experimenta mai multe tipuri de dor. Este vorba de dorul provenit din atasament, dorul din cauze romantice si erotice, dorul de tara. Altfel spus, oamenii pot simti dorul atat fata de o alta persoana, cat si atunci cand le lipsesc situatii de viata din trecut.

Care e explicatia psihologica a dorului?

Pentru a-ti fi dor e nevoie sa te implici emotional. Sa acorzi timp, sa oferi afectiune, sa faci lucruri frumoase si sa traiesti momente memorabile. E nevoie sa ai o viata emotionala de o diversitate mare si cu nuante multe.

Exista insa si oameni care nu au o cultura emotionala si nu stiu cum sa isi exprime dorul. Acestia sunt mai anxiosi, mai nervosi, spun doar ca nu se simt bine, ca este ceva in neregula cu ei, ori ca au o stare de indispozitie. De fapt, este un dor neconstientizat sau mascat, care consuma personalitatea. 

Exista antidot pentru dor?

Intensitatea dorului poate fi tinuta in frau prin expunere periodica la factorul care il genereaza. 

Cu alte cuvinte, dorul de tara se mai detensioneaza daca oamenii vin acasa la intervale multumitoare de timp, iar celalalte tipuri de dor se detensioneaza prin interactiune cu persoana care genereaza dorul. 

Daca acest lucru nu mai este posibil, dorul poate atinge o intensitate asemanatoare suferintei. Oamenii care trec prin asta declara frecvent “Mi-as dori sa nu-mi fie dor!”. Insa a nu-ti fi dor presupune sa nu te implici emotional, sa nu convietuiesti cu nimeni, sa nu acorzi timp sau incredere nimanui.

Ce avem de facut ca sa…fie dorul mai suportabil?

Pornind de la ideile de mai sus, dorul poate deveni mai suportabil daca te expui periodic la factorul care il genereaza. Dar oare, nu asta e ceea ce face cadoul nostru viu? Cadoul Anyoli care e nascut din conexiune, din investirea unei emotii puternice in aceasta conexiune? Si avand in vedere aceasta recurenta a dorului si, implicit, a expunerii la “tratament”, ar fi corect sa spunem ca, de fapt, nu ai nevoie de un motiv specific sa daruiesti un cadou-viu pe care il poti transforma intr-un medicament pentru dor si incarca exact cu emotiile pe care vrei sa le retraiesti? 

Aici intra in poveste tehnologia noastra moderna prin care poti literalmente incarca, in orice obiect, mesaje - text, poza, video, audio, link sau documente de orice fel, chiar și Biblia (lipsea audio, asta e formularea pe care o dorim), pe care le poti citi ->vizualiza cu o atingere a cadoului -> bijuteriei de telefonul mobil. Asadar, fiecare dar Anyoli poate fi incarcat cu o parte din sufletul tau, transformandu-se astfel intr-un cadou viu. Pentru ca daruim cu adevarat atunci cand daruim o parte din noi. Si pentru ca asa cum ne poate fi perpetuu dor, putem sa ne daruim noua “medicament” pentru dor. 

Asadar, dorul tau ce dar viu Anyoli isi cauta?